Acasa - Casa

cum sa fac?

Cum pot sa scap de frica de intuneric. Pt mn, intunericul inseamna nescunoscut, abis, o groapa fara fund. Indiferent de ce varsta ai, nu e nicio rusine sa recunosti ca ti-e frica de intuneric. Nu????????????

Junior

succes la concurs, foarte tare!

Helper

Oh wow...speechless...Felicitari, compui superb :)

Junior

Daca ai rabadare citeste aceasta povestioara compusa de mine pentru un concurs pe alt forum.Totul este doar in imaginatia ta,sau uneori imaginatia altora: 30 Octombrie ora 23:50...cu o frica morbida si acaparat de un frig naprasnic ce-mi cutremura gandurile pasesc sfios spre cimitir cu iubita mea emo,Athenais.Urcam scarile scaldate odinioara in lacrimi de sange,trecem pe langa biserica imbalsamata cu plansete de durere si ajungem in cimitir.Crengile copacilor strabuni parca ne cheama la ei,fosnetul ierbii uscate ne indruma spre cavoul luminat de luna plina,un cavou ce este ca un totem pentru noi,un templu antic ce ne sfredeleste sufletele si ne inmoaie inimile.Trag in piept aerul rece de toamna si ii propun sa ne asezam pe mormant langa felinarele diabolice ce ne infioara si ne incanta in acelasi timp.Totul este perfect,scartaitul crucilor vechi prevesteste Holloweenul ce va incepe in cateva minute,sarbatoarea pe care o asteptam cu o dorinta arzatoare an de an.Crezand ca este una din acele intalniri anoste imi aprind o tigara de la o lumanare si imi iau iubita in brate.Ceva pare schimbat la ea,respiratia ei ma bulverseaza,sigur s-a intamplat ceva,sigur vrea sa imi zica ceva,dar totusi se pare ca nu are curajul sa o faca.O intreb daca are ceva sa-mi spuna dar imi da de inteles dand din cap ca totul este in regula.Ma saruta si imi zice folosind un ton bland ca se duce sa dea un telefon.Se ridica si coboara repede spre biserica lasandu-ma singur in negura cimitirului.Cuprins de curiozitate ma ridic in picioare si ma uit dupa ea,e trecut de miezul noptii,Holloweenul a inceput dar eu stau singur in casa celor trecuti in nefiinta.Ma duc sa o caut,fac cativa pasi spre biserica dar deodata aud un tipat puternic din spate.Ma trec fiori prin tot corpul,sangele-mi pulseaza siroaie prin vene,cu ochii inlacrimati ma intorc incet sa vad de unde vine,dar in spatele meu nu e nimic.Pasesc alene spre cavou,intind mana inspre coroana vestejita care se misca,si aud acel sunet din nou,era un liliac prins in sarma ruginita a coroanei.Zambesc linistit gandindu-ma ca m-am speriat de o faptura asa mica.Totusi,unde e Athenais?O fi patit ceva,a plecat acasa?Sa intunecat si mai tare,sunt prins intr-un labirint ostil si nu stiu unde e ea,aleasa sufletului meu.Nici ca se putea mai rau de atat...Incerc sa-mi luminez drumul spre iesirea din cimitir cu ajutorul telefonului,dupa aproximativ 20 de minute in care m-am murdarit si zgariat in incercarea de a gasi o iesire am ajuns in fata bisericii.O strig cu disperare dar in zadar,o sun dar nu raspunde,foarte straniu...ies de pe poarta bisericii cu gandul sa ma duc la ea acasa,poate o fi acolo.Mergand posomorat si ingandurat pe strada aud un tipat de ajutor din cimitir,este Athenais.Fug cat de repede pot sa o ajut in timp ce strigatele de ajutor ale iubitei sunt bruiate de niste voci sadice ce ma ingrozesc.O vad inconjurata de o sfoara ce o tine captiva langa un castan muribund.Incerc sa o eliberez tremurand din toate incheieturile dar cuprins de spaima nu reusesc.Incepe sa tipe si mai tare avertizandu-ma ca se apropie o silueta ciudata.Ma intorc si incremenesc,aveam in fata o entitate diabolica,cu ochii sclipitori,cu un ranjet luciferic,imbracata cu o roba neagra si lunga pana la glezne.Se apropie incet de mine,ma tarasc prin iarba uda incercand sa scap dar fara folos,ma prinde de gat si imi zice ca sfarsitul e aproape,ca toate pacatele comise se intorc impotriva mea,ca traiesc ultimele clipe de viata.Incep sa plang,sa regret tot ceea ce am facut,sa ma caiesc si sa implor iertare,ma zvarcolesc in mainile lui,privirea mi se incetoseaza,pana aici mi-a fost scris sa traiesc.Imi da drumul si incepe sa rada in hohote alaturi de Athenais,nu mai inteleg nimic,ce se intampla?Isi da jos masca si raman uimit,este fratele Athenaisei,se pare ca mi-au facut o farsa de nota 10 cu ocazia Halloweenului,o farsa ce aproape m-a facut sa-mi dau duhul.Se ridica Athenais in picioare,ma ia in brate si imi zice razand ''Un Halloween cat mai fericit'',mda,foarte fericit a fost pana acum.Iesim impreuna pe poarta bisericii si ne indreptam spre casa,pfoa,cat or sa mai rada de mine de acum incolo.

Helper

Mie mi-e frica de paienjeni :D Kiddin'. de fapt nu kiddin', chiar mi-e, doar ca sunt off topic.

Sincer, tuturor ne este frica de intruneric, avem impresia ca varcolacul este dupa usa. Este un sentiment normal. Stai linistita, nu o sa iti treaca in totalitate niciodata. Dar poti improviza: buline fosforescente pe perete, o lampa hazlie de noapte, o cutiuta muzicala pe noptiera etc.

La mine e mai grav, degeaba umplu casa de buline fosforescente, ca nu pleaca paienjenii. Este o frica de care cred ca nu voi scapa niciodata. Ba mai mult, eu personal o dau in atac de panica dupa un timp. Deci la tine este inca normal. Nu ai ajuns in punctul in care sa faci atac...

Junior

sau...sau...sau...aprinde lumina!

Veteran

Eu zic ca cel mai bine, cand esti intr-un spatiu foarte intunecat si nu vrei sa sara tot soiul de balauri pe tine, cea mai buna solutie este sa inchizi ochii, sa lasi adierea vantului sa iti mangaie suav fata, sa iti imaginezi ca porti cea mai frumoasa rochita de matase, demna de o printesa, si acolo in linistea intunericului sa faci caca.Se stie din strabuni ca nici un monstru nu vrea sa te atace cand faci cacutza.Daca erai baiat mai aveai o arma in plus dar cum nu esti nu ti-o zic, spor!!!